Pasiune

Ajunse acasă după ora două. Era obosită, flămândă… Încercă să-şi imagineze ce bunătăţi a gătit mama…

N-a închis bine uşa că a zărit pe măsuţa din hol ultimul număr al Gazetei Matematice. În acea clipă, uită de foame, de oboseală, de compunerea pe care trebuia să o facă pentru a doua zi.

Îşi aruncă mapa pe scaun şi aproape tremurând de emoţie, deschise revista. Numele ei era la rubrica rezolvitorilor. Bucuroasă, făcu câţiva paşi de dans după o muzică interioară. Sora ei zâmbea…

Ştia că nu e bine ce face, dar nu se putea stăpâni. Îşi luă farfuria cu mâncare, un teanc de foi nescrise rupte din caietul vechi, un creion şi se aşeză la masă, în bucătărie. În timp ce mânca, răsfoia revista. Punând farfuria la spălat, zise: „Să nu mă deranjaţi, dacă se poate!” Sora ei se duse în dormitor, iar Maria începu să scrie. Reduse volumul difuzorului. Aşa lucra, trăgând cu urechea la ştiri şi ascultând muzică. Muzica ritmată o stimula.

Seara, mama şi fratele Mariei s-au întors de la şcoală. Maria era încă la masa din bucătărie. Îşi adună foile scrise şi se aşeză în fotoliul din hol. Scria pe genunchi. Era atât de absorbită de problema la care lucra, încât nu mai auzea nimic. Ajunsese la a treia foaie şi problema nu era rezolvată.

- Marioaro, vino la masă!, auzi.

- Imediat! Mai am puţin şi termin problema.

Mama nu insistă. Ştia că nu era bine să o deranjeze pe Maria când lucrează.

După un timp, Maria strigă: „Am reuşit!” şi aruncă foile. Mama veni în hol şi se miră văzând foi peste tot.

- Ai terminat?

- Asta chiar a fost o problemă interesantă!

- Poţi să-ţi refaci calculele?

- Fii liniştită! Mănânc şi redactez toate problemele. Ştiu ce trebuie să iau de pe foi. Mă descurc!

După ce mâncară, Maria se aşeză la masa pe care îşi scria temele. Refăcu rezolvările, numără probleme rezolvate şi îşi zise: „Să-mi fac repede compunerea. Apoi, dacă nu e prea târziu, mai rezolv o problemă.”