marți, 26 octombrie 2010

La cantină

Ne luaserăm în serios rolul de gospodine. Făceam ce ne pricepeam. Aveam grijă de găini, pisică şi făceam ordine în casă. Nu ne prea plăcea spălatul vaselor, dar trebuia să facem şi acest lucru.

Într-o zi, tata a venit acasă, s-a interesat ce am făcut de mâncare şi ne-a spus:

- V-aţi descurcat bine şi azi. Ce spuneţi dacă vă invit la cantina oraşului?

- Ce e „cantina”? întreabă Nina.

- Îmbrăcaţi-vă frumos! Mergem să vedem! Mâncăm acolo.

Ne îmbrăcăm cu rochiţe frumoase, cu şosete curate şi sandale. Eu îmi fac repede o coadă de cal, iar Nina îşi dă cu pieptenele de câteva ori prin părul tuns scurt.

- Suntem gata!

Plecăm. Drumul durează un sfert de oră. Ajungem la Sfatul popular raional. Pe a doua clădire din stânga scrie: Cantina orăşenească.

Intrăm în curte, urcăm câteva trepte. O uşă deschisă. Lângă ea, o masă. O doamnă veselă ia banii pe care i-i dă tata şi ne invită înăuntru.

În prima sală sunt patru mese pe partea de către geam şi două spre uşă. În a doua sală, sunt tot şase mese, aranjate altfel. Alegem o masă lângă fereastră.

Masa are formă pătrată, faţă de masă albă, un coş cu pâine, o cană cu apă, patru farfurii adânci peste farfurii întinse, tacâmuri şi şerveţele.

Abia ne aşezăm şi vine o doamnă cu şorţ alb:

- Bună ziua, domnule Grad! Ce faceţi pe la noi?

- Mi-a fost dor de o supă de fasole şi am aflat că azi aveţi. Sunt acasă numai cu fetele. Mimi e la Eforie, să-şi vadă părinţii. L-a luat şi pe Doru. Noi ne descurcă, dar el e mai mic...

- Foarte bine aţi făcut că aţi venit la noi! Poftă bună! Vă servesc imediat!

Zicând asta, doamna pleacă şi revine în scurt timp cu un castron cu supă. Ne serveşte mai întâi pe noi şi apoi pe tata. Suntem domnişoare. Spune încă o dată „Poftă bună!” şi pleacă.

- Fetelor, spune tata, să ştiţi că supa de fasole e mai bună când e gătită în cantitate mare. De aceea voiam să vin aici.

- Mie mi-a pus prea mult...

- Mănânci cât poţi.

Pe masă am observat mai târziu o farfurioară cu felii de ceapă. Ştiam că tata mânca şi acasă supa de fasole cu ceapă. Noi două nu am încercat ceapa.

- Să vă aduc felul doi, spune doamna cu şorţ, când vede că tata a terminat! Sau vreţi supliment?

- Ce e aia „supliment”? mă întreabă, încet, Nina.

- Nu ştiu.

Aflăm imediat.

- Te rog să-mi mai aduci un polonic cu supă, spune tata. E foarte bună! Fetelor le poţi aduce felul doi.

În scurt timp, doamna vine cu două farfurii cu friptură de porc cu garnitură de cartofi şi salată de varză. Ne simţim foarte bine văzându-ne servite asemeni persoanelor de lângă noi, oameni cu funcţii în consiliul raional.

Nu reuşim să mâncăm tot din farfurii. Ce ne facem cu gogoşile gulerate pe care ni le aduce doamna? Tata rezolvă repede problema. O roagă pe doamnă să ne aducă o pungă să ducem gogoşile acasă.

La uşă, suntem întrebate dacă ne-a plăcut mâncarea, dacă ne-a plăcut la ei... Nu răzbim să le răspundem tuturor, dar se vede că ne-a plăcut.

- Să mai veniţi pe la noi!

- Mulţumim! Venim şi altă dată. Când vrea tăticul...

În drum spre casă, facem „fixarea cunoştinţelor”, adică spunem fiecare, mai ales Nina, ce a văzut la cantină. De fapt, era ca la restaurant, acolo unde nu aveam voie.

Niciun comentariu: