Începuse vacanţa
mare. Măriuţa avea mai mult timp la dispoziţie, dar găsea cu ce să-l umple: un
film, o carte, un spectacol, o excursie, o vizită la bunici…
Fetiţa
vedea adeseori că oamenii mari mâncau seminţe, în special la meciurile de
fotbal. Ea nu avea răbdare să stea pe stadion, dar îi plăceau seminţele.
La colţul străzii, era o femeie
care le vindea. Avea şi seminţe de dovleac, dar şi de floarea soarelui. Pe cele
de dovleac le dădea dintr-un pahar mai mare, iar pe cele de floarea soarelui
din alt pahar, mult mai mic. Măriuţa ar fi mâncat seminţe, dar tata era la o
şedinţă şi nu-i putea cere bani.
Gândindu-se ce să facă, a urcat
treptele aleii ce ducea în parcul oraşului, locul în care se organizau
spectacole în aer liber, în special de sărbătorile naţionale. Era frumos acolo,
copaci mari, interesanţi, ştia câteva locuri în care copiii mai mari i-au
arătat cuiburi de pasăre. Se plimba singură…
A zărit foişorul hexagonal din
care tatăl ei cumpăra bere şi sucuri în zilele de sărbătoare. S-a îndreptat
spre el. Era gol. Fetei i s-a părut mai mare decât altă dată. Două bănci erau
rupte. Câteva hârtii se mişcau din loc în loc, când venea câte o rafală de
vânt. Nu avea cu cine să vorbească.
La un moment dat, şi-a amintit
de seminţe. Avea câţiva bani acasă. Acest lucru a înveselit-o:
- Ce-ar fi să cumpăr seminţe din
aceşti bani? Câte seminţe mi-ar da femeia? Dacă un pahar costă un leu, de opt
bani câte îmi va da? Totuşi, merită să încerc!
A luat-o la fugă spre casă. A
luat banii şi a fugit la femeia cu seminţe. A aşteptat să plece toţi
cumpărătorii. Văzând-o, vânzătoarea o întrebă:
- Vrei seminţe?
- Aş vrea să cumpăr, dar…
- Nu ai bani…
- Am opt bani. Îmi daţi seminţe?
- Îţi dau.
Gândindu-se că va primi zece,
douăsprezece seminţe, fetiţa a întins palma. Femeia a luat un caiet, a rupt tacticos o foaie, a făcut o
pungă şi i-a umplut-o cu seminţe din ambele feluri.
Măriuţa a mulţumit frumos, aşa
cum ştia că se cade, şi a plecat fără grabă. Pe drum, se gândea că vânzătoarea
i-a dat prea multe seminţe pentru cei opt bani.
Ajunsă acasă, fu întâmpinată de
sora ei mai mică. Îi cerea explicaţii pentru că nu o anunţase că pleacă.
- Nu am fugit de tine! Am fost
să cumpăr seminţe! Uite câte mi-a dat vânzătoarea!
- Îmi dai şi mie?
- Sigur. Nu eşti tu surioara
mea?
- Mulţumesc!
- Să-i mulţumim femeii care a
fost atât de darnică! Poate mi-ar fi dat şi fără bani. Dar aşa, mi-a dat mai
multe. Ce bine e să fii corect!
Au mâncat împreună seminţele. Măriuţa nu
mai era singură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu